Nu am cu cine să vorbesc

Inima mea se îndreaptă către cei ale căror vieți au fost devastate de Pandemia-Covid 19. Oamenii afectați de pierderea persoanelor dragi, cei care se luptă cu boala , cei care au pierdut locul de muncă și cei care se confruntă cu alte noi provocări personale.

” Dragă psihologule,

De când a murit tatăl meu de Covid 19, în urmă cu cinci luni, nu mai am cu cine să vorbesc. Și, într-adevăr am fost devastat după ce s-a stins. Nu am altă familie. Nu am prieteni apropiați, nici soție sau iubită și nici copii. Sunt doar eu cu goliciunea mea, singurătatea și câinele meu Max, pe care îl am de 8 ani de zile.

Nu știu cât va mai merge viața mea lipsită de sens, uneori sper să supraviețuiesc. Dacă Dumnezeu mi-ar fi spus că asta va fi viața mea, aș fi rămas pe loc.

Probabil că nu te voi crede, dar nu ți-aș scrie dacă aș fi hotărât să renunț complet la mine .

Nu glumesc când spun că trec trei sau patru zile fără să spun un cuvânt nimănui. Îți scriu, pentru că uneori simt că îmi pierd mințile, am citit articolul tău și mi-a rămas în minte “ speranța” , vreau să-mi spui cum să merg mai departe, acum când știi cât de jalnică este viața mea.

Există speranță și pentru mine? “

Dragă necunoscutule,

Povestea ta mi-a stârnit curiozitatea, poate aș avea multe să-ți spun sau poate glasul meu mi-ar fi prea tremurat de emoție dar nu din dorința de a-ți da sfaturi.

Ceea ce îți voi spune este că îngrijirea tatălui tău ți-a luat mult din tine. Energia ta arată de parcă ar fi epuizată și tristețea ți-a cuprins sufletul. Cred că este timpul să-ți reâncarci bateriile. Nu știu ce faci pentru a avea grijă de tine. Nu știu ce îți place să faci, ce ai vrea să înveți să faci sau ce ai vrea să faci diferit, dar probabil știi răspunsurile .

Nu știu sigur ce vrei să spui “ dacă Dumnezeu mi-ar fi spus că asta va fi viața mea, aș fi rămas pe loc”. Ai stat într-o altă casă , ai avut un alt loc de muncă ?

Ai fost plecat din țară? Poți să-mi spui mai multe lucruri despre tine?

Există o deznădejde în cuvintele tale, dar există întodeauna speranță. Apropo de speranță, sper că vei lua în considerare că poți să vorbești cu mine, tocmai din acest motiv.

Nici un psiholog bun nu-ți va spune ce să faci cu exactitate, dar te va însoți, va fi alături de tine în cele mai grele momente până când vei putea zări propriul tău drum, care merge înainte.

Îți poți folosi compasiunea și angajamentul pentru tine?

Dacă nu , de ce nu?

Ai trăit întodeauna cu tatăl tău ?

Am multe întrebări . Poate prea multe, vei spune . De unde apare îndoială, neâncrederea în tine, de unde vine?

Sunteți mai singuratic, dar știți cum să ajungeți la oameni, dacă doriți acest lucru. Te-ai pus în izolare. Mâ întreb ce ai făcut pentru a merita acest lucru. Sau ce crezi că ai făcut? Este pedeapsă sau alegere?

Poate chiar ai avut nevoie de un timp pentru a fi singur. La urma, urmei, nu trebuie să ai grijă de nimeni acuma, în afară de câinele tău și de tine. Cred că ai multe lucruri bune pe care poți să le faci pentru tine.

Pe curând,

Psiholog Rodica Tomoiagă

Leave a Reply