Sportivii: Performanța sub presiune

sportperformance

Sunt necesare multe calități pentru a face performanță: pasiune, determinare, motivație, angajament, disciplină și consecvență. Una dintre abilitățile mentale importante care pot fi adesea trecute cu vederea de sportivi este duritatea mentală.
Duritatea mentală este descrisă ca fiind capacitatea de a face față presiunii, adversității și stresului ( Bull,1996). După ce au petrecut o viață întreagă de formare și perfecționare pentru a concura la competiții importante, sportivii pot simți în mod evident o cantitate mare de presiune și stres atunci când vine timpul pentru performanță.

Cercetările arată că sportivii obțin cele mai bune rezultate de performanță atunci când au mai multă duritate mentală, măsurată prin atribute asociate în mod obișnuit ( Bull, 1996).

Puterea și conștientizarea mentală influențează mai multe mecanisme de bază care operează în combinație pentru a obține o mentalitate de succes și un rezultat al performanței. Fiecare practică și competiție începe cu modul în care un sportiv gândește și în funcție de cum este orientată mentalitatea lui: calitatea gândurilor noastre este critică și poate fi adesea atribuită succesului sau neajunsurilor noastre.
Duritatea mentală este o abilitate pe care orice sportiv o poate dobândi. Aceasta poate ajuta la influențarea pozitivă a performanței. Studiile recente au arătat că sportivii care au un nivel ridicat de încredere și control au raportat și au simțit mai puțin disconfort fizic în timpul competiției și niveluri mai mari de concentrare decât cei care au avut mai puțină încredere ( Hamilton, 2015).
Aceste dovezi susțin importanța durității mentale pentru performanță și cât de important este să crezi în tine și în abilitățile tale.

Bibliografie

Bull, S.J.,Albinson, J.G., & Shambrook, C.J.(1996). The mental Game plan: Getting psyched from sport. Eastbourne, UK: Sport Dynamics

Hamilton, M.( 2015)“ How Much Does Mental Toughness Affect Race Times? “ Runner’s World, 26 May 2015.

Furia

Furia este una dintre emoțiile de bază și este chiar frecventă. Este o emoție absolut naturală, care ne-a ajutat de-a lungul timpului să ne protejăm de ceea ce considerăm nedrept și să supraviețuim ca și specie. Așadar, furia apare atunci când ne gândim că am fost nedreptățiți.

De obicei apare de fondul problemelor de zi cu zi cu care ne confruntăm, cum ar fi cele financiare sau administrative. Alteori apare în contextul dificultăților din relațiile cu ceilalți. Atunci când este exteriorizată constructiv, într-o manieră neostilă, ea poate avea consecințe pozitive. Printre acestea enumăr: exprimarea unor păreri sau sentimente importante, identificarea problemelor, liniștirea îngrijorărilor și motivarea comportamentelor eficiente. Ea devine problematică atunci când este prea intensă, apare prea des, durează prea mult și ne afectează viața de zi cu zi, adică ne deteriorează relațiile sau duce la comportamente agresive și violență. De exemplu furia intensă exprimată agresiv se regăsește în violența domestică, în stilurile de parentaj abuzive și în mediul familial disfuncțional. De asemenea, furia are impact și asupra problemelor de sănătate, în special în bolile cardiovasculare.
Furia, este de multe ori o mască pentru alte emoții din spatele ei ( tristețe, frică, singurătate etc).

Cum definim furia?

Charles Spielberger, un psiholog care s-a specializat în studiul furiei, o definește ca pe o stare emoțională ce variază în intensitate de la iritare ușoară la furie intensă.
Ca să o înțelegem mai bine, trebuie să-i delimităm componentele. Astfel, furia se manifestă la mai multe niveluri: subiectiv, cognitiv, fiziologic și comportamental.

La nivel subiectiv simțim emoția. Aceasta poate fi resimțită ca o stare de iritare sau frustrare,irascibilitate la orice stimul, neliniște, agitație și încordare. Atunci când suntem furioși, acesta este nivelul pe care îl percepem prima dată , cel subiectiv. Dacă furia e la intensitate maximă, nu mai suntem foarte conștienți sau receptivi la ce se întâmplă în jurul nostru.

La nivel cognitiv vorbim despre gândurile care apar în furie. Acestea se referă de obicei la incorectitudinea situației, la gravitatea ei și la cât este de negativă. Cu alte cuvinte, ne gândim că am fost nedreptățiți, nerespectați sau că este inadmisibil că alții nu au îndeplinit standardele sau așteptările noastre. De exemplu, ne trec prin minte gânduri :“ Nu pot să am încredere în x/ nimeni”, “ Nu trebuia să se întâmple asta “, “Nu-i corect cum m-a tratat “,” Dacă nu se întâmplă ceva, explodez”,”Niciodată nu mă înțelege”etc.

De asemenea, în corpul nostru se produc niște modificări -adică nivelul fiziologic al furiei . Aceste reacții reprezintă răspunsul “ luptă sau fugi”, mecanismul automat de supraviețuire al organismului nostru. Inima ne bate mai repede, mușchii devin tensionați, începem să transpirăm , respirația se accelerează ,uneori tremurăm. Aceste manifestări pot fi diferite de la o persoană la alta.

La nivel comportamental se referă la ceea ce facem, la cum ne manifestăm furia. Maniera instinctivă, naturală de a ne exprima furia este să răspundem agresiv, deoarece furia este un răspuns adaptativ la amenințări. În această categorie intră limbajul agresiv ( ton ridicat, limbaj nepotrivit, contraziceri), părăsirea situației, aruncatul obiectelor, trântit ușa, atacul asupra altei persoane, plâns, rănirea propriei persoane sau a altei persoane , apelarea la vicii: alcool, țigări, droguri etc). Însă nu putem să ne-o manifestăm în orice situație deoarece normele sociale și simțul comun reglează aceste limite, în consecință ne simțim iritați.
Despre ceea ce putem face pentru a gestiona furia depinde de fiecare persoană, psihoterapia poate fi de mare ajutor pentru oricine. Este o cale legitimă și curajoasă către creșterea și libertatea personală, care oferă oamenilor multe oportunități de a deveni mai puternici și sănătoși.

Somnul, o problemă a noii generații

“ M-am gândit să-i cumpăr o tabletă și să-l las să se joace și el, majoritatea colegilor se lăudau la școală că au acasă, m-am gândit că fac un bine pentru copilul meu care iubea să citească și să joace baschet…..” mi-a spus o mama în timpul ședinței de terapie.

Conectați adesea la tablete și telefoane, copiii și adolescenții de astăzi au redus mult calitatea somnului nocturn, iar insuficiența orelor de somn pe noapte, atrage după sine un comportament care provoacă probleme de atenție, nivel crescut de anxietate, depresie, comportamente agresive și rezultate școlare slabe.
Ne confruntăm cu o generație de adolescenți care doarme mai puțin. Tinerii conectați la tehnologii până târziu în noapte, dorm în medie șapte ore de somn, în condițiile în care au nevoie de opt-zece ore de somn pe noapte, atenționează psihologii.
În vremurile actuale, copiii care au programe dezordonate din cauza folosirii tabletei sau telefoanelor, sunt din ce în ce mai numeroși. De asemenea, vârsta la care copilul începe să nu mai aibă un orar prestabilit, să încalce orele de somn și disciplina orelor de studiu sau joacă începe să scadă alarmant. Joaca în aer liber, iarba verde din copilăria noastră au fost înlocuite cu ecranele tabletei și a telefonului.
Pentru tineri, statul până la ore târzii îi fac să se simtă mai interesanți, lucru cu care se laudă pe rețelele de socializare. Acestea sunt singurele momente în care pot purta conversații ferite departe de privirile curioase și critice ale adulților.

Ce efecte are asupra sănătății copilului lipsa somnului?

Lipsa somnului lasă amprente asupra sănătății, comportamentului și performanțelor școlare ale copiilor și adolescenților. De asemenea, are efecte asupra performanței sportive, afectând antrenamentul de zi cu zi. În această etapă a vieții, creierul lor nu este pe deplin format, și este nevoie de somn odihnitor și suficient pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere fizic și psihic. Somnul din prima etapă a nopții, este considerat cel mai benefic pentru creier.

Ce pot face părinții?


Cu toții ne dorim să fim cei mai buni părinți pentru copiii noaștri, este important în acest sens să vă concentrați pe priorități și stabilirea unui program prin care să echilibrați joaca, temele, hrana și odihna. Psihologii recomandă părinților să se implice mai mult în viața copiilor, e inutil să aleagă să stea nepăsători în fața unui astfel de comportament care afectează viața copiilor lor. Sigur, admitem că acestă acțiune este o problemă delicată, tocmai de aceea, intervenția presupune ca părintele să fie ferm în ordonarea vieții tinerilor și nici un caz nu într-un mod tiranic, nici agresiv, ci prietenește și implicat activ. Primul pas este de a preveni dependența, nu este un semn bun când copilul este liniștit și nu te deranjează, fiindcă stă ore în șir izolat în camera lui, cu tableta.
Părintele trebuie să fie un exemplu pentru copilul lui și să adopte o atitudine în concordanță cu discursul lui. Astfel că, doar să ne plângem și să îi certăm pentru comportamentul lor, nu ajută, părinții trebuie să ofere alternative nu doar să le interzică timpul petrecut pe tabletă.

Psiholog- Rodica Tomoiaga


REBT în sport :influența credințelor iraționale asupra performanței sportive

Sport psychology/ Cum ajută psihologul sportiv ?

Convingeri raționale :” Îmi va fi destul de greu în următoarele zile, dar voi trece peste asta, voi fi bine ….nu este cel mai rău lucru din viața mea ….chiar dacă voi avea un scor mai slab în primul set al meciului de tenis ….pot suporta acest lucru și în final voi câștiga “- jucătoare de tenis

Psihologul sportiv: Am mai spus-o, presiunea este în mintea ta ….oricând se poate schimba scorul …. doar respiră profund …ascultă respirația ….

Convingeri iraționale: “ Unii oameni cred că fotbalul este o problemă de viață și de moarte. Sunt foarte dezamăgit de presiunea pe care o crează atitudinea respectivă. Vă pot asigura, că viața înseamnă mult mai mult, există lucruri mult mai importante în viața unui sportiv”. – Bill Shankly, manager Liverpool Football Club, 1974.

“ Trebuie să câștig”, “ trebuie să joc bine”, “ antrenorul trebuie să mă placă”, sunt toate expresii comune ale sportivilor care spun și gândesc într-o stare emoțională irațională. Gândurile lor sunt rigide și oferă un model de gândire pentru care mintea lor nu are alternativă.

“Dăcă nu poți accepta să pierzi, nu poți câștiga”

Vince Lombardi

Unii sportivi au nevoie de a se cunoaște în profunzime pentru a contracara convingerile iraționale de bază care determină emoții și comportamente nesănătoase care pot fi tratate prin REBT. Un studiu care a examinat în mod direct relația dintre credințele iraționale și rezultatele de performanță a evidențiat faptul că, credințele iraționale au dus la creșteri ale epuizării fizice și emoționale, o dimensiune a burnout-ului la sportivii fotbaliști pe o perioadă de 8 săptămânii,( Turner& Moore, 2015). De asemenea, s-a constatat că sportivii care au avut un scor ridicat la credințe iraționale au avut scoruri mari la trăsăturile de anxietate, depresie și furie, ( Turner&Colab, 2016).

REBT-(Elis,1957), terapia cognitiv-comportamentală originală, o abordare valoroasă pentru rezolvarea problemelor în sport. Acesta susține că nu evenimentele cu care interacționează sportivul provoacă emoții și comportamente, ci mai degrabă modul în care sportivii interpretează aceste evenimente.

“Un set de credințe,care exprimă o opinie particulară îți influențează felul în care trăiești”. (Dryden, 2007, p. 219)


Un psiholog sportiv ar putea ajuta sportivii să-și ghideze conversațiile prin utilizarea unui cadru numit ABCDE, prezentat mai jos:

A. Adversitate: aceasta este orice eveniment care se întâmplă în viața sportivului și îi crează anxietate sau alte emoții.

B. Credința irațională: se referă la povestea pe care ne-o spunem despre ceea ce s-a întâmplat la punctul A.

C. Consecințele emoționale și comportamentale: punctul B duce la C. Consecințele pot fi comportamentale sau emoționale, de exemplu, anxietate mai mare și tristețe.
D. Disputarea / Restructurarea ( argumentele împotriva convingerilor iraționale). Aceasta implică sportivul în practicarea dinamică la provocarea credințelor iraționale, examinând, întrebând și provocând opiniile sportivilor.
E. Noul efect: promovează emoții și comportamente noi care au ca rezultat o gândire mai rațională, mai rezonabilă și mai logică decât evenimentul inițial.

Faza de disputare este cea mai importantă etapă a procesului și consolidează o relație bună cu sportivul, pe baza raportului unu la unu. Această dispută ar putea dura aproximativ 3 ședințe în jurul a 50 minute- o oră și este un proces important pentru a permite schimbarea. Iată câteva întrebări care pot fi luate în considerare atunci când încercați să facilitați faza de disputare și să separați gândurile realiste de cele disfuncționale.
S-ar potrivi aceste gânduri cu credințele din lumea reală?
Te-ar putea ajuta această credință să-ți atingi obiectivele, interesele sau să ai succes?
Această credință ajută la promovarea relațiilor pozitive?
Această credință ar fi de ajutor real pentru performanța mea? ….

Efectele practicării REBT în sport

  • Minimizarea gândirii catastrofale și provocarea credințelor contraproductive deopotrivă centrale în scopurile și procesul de intervenție REBT;
  • Restructurarea cognitivă fiind destul de importantă pentru susținerea credințelor raționale peste credințele iraționale;
  • Capacitatea credințelor raționale de a promova reziliență a fost întâlnită la un atlet în Athlete Rational Resilience ( Dryden, 2007, p.219);
  • Utilizarea REBT pentru a promova reziliență este un cadru valoros pentru cercetările viitoare și ar putea contribui la elucidarea legăturilor dintre credințele iraționale și raționale asupra performanței sportive.

Toate schimbările sunt grele la început, dezordonate la mijloc și încântătoare la sfârșit .



Factorii psihologici care afectează performanța sportivă

Cum poate ajuta psihologul sportiv?

“ Am fost stresat de problemele pe care le-am avut cu familia. Nu dormeam bine. Pe teren, așteptările antrenorului combinate cu debutul meu în noua echipă au fost ca o furtună puternică care a venit peste mine…”.

Factorii psihologici care afectează cel mai mult performanța sunt: încrederea în sine, motivația, controlul emoțional și concentrarea.

“ Bătăliile vieții nu merg întodeauna la o femeie sau un bărbat puternic, dar, mai devreme sau mai târziu, persoana care câștigă este cea care crede că poate”.-Arnold Palmer

Sportivii de înaltă performanță susțin că 90% din succesul lor provine din antrenament și capacitatea mentală. În sporturile profesionale, nu există diferențe mari în ceea ce privește potențialul, antrenamentul sau abilitățiile fizice. Prin urmare, factorii determinanți ai succesului se află pe tărâmul psihologic.

Ce variabile psihologice determină performanța sportivă?

Este clar că factorii mentali afectează performanța sportivă. Acest lucru este valabil atăt pentru sportivi, cât și pentru orice membru al echipei care participă la sport. Astăzi avem dovezi pentru a susține această idee. Oamenii care practică orice sport fizic, indiferent dacă sunt sportivi sau amatori, pot beneficia de dezvoltarea anumitor instrumente psihologice. Instrumentele psihologice pot ajuta la creșterea capacității și a performanțelor lor sportive.
Care sunt factorii psihologici care îmbunătățesc performanța sportivă?
Factorii psihologici ai sportului care afectează cel mai mult performanța sunt: încrederea în sine, motivația, controlul emoțional și concentrarea.

  • Motivația: acest lucru este important pentru orice zonă doriți să optimizați. Este importantă în special în sport. Gândiți-vă la sportivii care experimentează creșteri și pierderi constante. În cazul lor, motivația intrinsecă și dragostea pentru ceea ce fac este de obicei ceea ce îi ajută să se recupereze după o pasă proastă, o aruncare groaznică sau un scor mult mai mic decât se așteptau.
  • Concentrarea: sportivii trebuie să abă capacitatea de a se concentra intens. Toate acțiunile, chiar și cele simple sau intuitive, necesită concentrare. O mișcare slab executată poate duce la pierdere sau accidentare. Poate strica luni întregi de pregătire. De aceea, nici măcar un sportiv cu pregătire medie, nu este de obicei distras.
  • Controlul emoțional: făcând exerciții de antrenament mental care să vă ajute să controlați emoțiile și îndoielile poate face diferența între succes și eșec. Când un control slab afectează performanțele unui sportiv, este de obicei pentru că acesta este copleșit de emoții.
  • Încrederea în sine: în sfârșit, încrederea în capacitatea dumneavoastră de a finaliza cu succes o sarcină este esențială pentru victorie.

“ Te poți motiva prin frică sau te poți motiva prin recompense. Ambele metode sunt doar temporare. Singurul lucru durabil este motivația de sine”.- Homer Rice

Care sunt tehnicile mentale pentru îmbunătățirea performanței sportive?
A fi sportiv de performanță implică un grad ridicat de implicare emoțională . În primul rând, sportivii trebuie să identifice și să-și analizeze punctele tari și punctele slabe.
Apoi pot folosi tehnici personalizate pentru a spori performanța și încrederea. Dacă nu sunt personalizate, atunci aceste tehnici pot fi contraproductive.

  • Iată câteva tehnici pe care sportivii le folosesc cel mai des pentru a-și îmbunătății performanța:controlul atenției, stabilirea obiectivelor, relaxarea și vizualizarea.
  • Controlul atenției: atenția atât internă, cât și externă. Atenția internă este atunci când un sportiv se concentrează asupra lucrurilor care se întâmplă în propriul corp ( gânduri, dialog intern, sentimente și mișcări). Atenția externă este atunci când un sportiv se concentrează asupra lucrurilor din afara corpului său.
  • Stabilirea obiectivelor: acest lucru îi ajută pe sportivi să aibă o viziune de ansamblu asupra muncii pe care trebuie să o facă. De asemenea, pot vizualiza un plan pentru a atinge obiectivele finale.
  • Relaxarea: tehnica de relaxare este orice metodă, procedură sau activitate care ajută la reducerea tensiunii fizice și/ sau mentale. Este menită să scadă stresul și anxietatea și să le înlocuiască cu liniște interioară.
  • Vizualizarea: reprezăntările mentale sunt modalități simbolice de reproducere a realității. Vizualizarea este extrem de puternică pentru sportivi.

În cele din urmă, este important să ne amintim că sportul, în special sporturile de performanță, implică multă durere și suferință. Și nu doar durerea pe care o produce exercițiul în sine, ci și tot ceea ce provine din el indirect.
Prin urmare, sportul este cel mai bun profesor de reziliență. Multe dintre tehnicile psihologice pe care le folosesc cu sportivii sunt cele pe care le putem folosi și în alte contexte extrem de competitive și solicitante.

Anxietate, atac de panică: secrete de terapie

” La începutul acestui an am suferit primul meu atac major de panică. În zilele care au urmat, inima mea parcă alerga și mintea mea se îngrijora de tot ceea ce mă înconjura, inclusiv dacă voi avea mai multe atacuri de panică și dacă voi putea vreodată să le opresc.”

Anxietatea a fost pentru mult timp unul dintre cei mai temuți inamici din canonul nostru emoțional. Ne temem de sosirea ei, ne simțim neputincioși și prinși sub o vrajă , îi acordăm puterea de a ne depăși în situații noi, interesante și provocatoare.

Anxietatea nu este neapărat un lucru rău. Aceasta este modul organismului de a răspunde la pericol. Gândiți-vă că este ca un sistem de alarmă al corpului atunci când există prea multă presiune sau stres. Dacă ați experimentat cu moderație, aceasta poate fi un lucru bun și sănătos. Ne poate ajuta să rămânem atenți și să ne concentrăm pe priorități. Pentru unii, poate fi o motivație pentru rezolvarea problemelor. Dar, odată ce anxietatea devine o parte constantă a vieții, ea începe să afecteze activitățile și relațiile noastre. Când se întâmplă acest lucru, noi știm că am traversat o linie de la normal la tulburare de anxietate.
Cum știm dacă linia este traversată?

Mai jos sunt diferite simptome emoționale și fizice de anxietate severă , (DSM-V):

  • Inițial, există frică și îngrijorare în exces;
  • Senzație de groază sau teamă;
  • Dificultăți de concentrare asupra sarcinilor;
  • Te simți în așteptare ca ceva rău să se întâmple;
  • Iritabilitate și neliniște;
  • Anticipare pentru semne de pericol
  • Transpirație- bătăi ale inimii- amețeli;
  • Stomac deranjat și/ sau diaree;
  • Urinări frecvente;
  • Tremurături și ticuri;
  • Probleme în respirație;
  • Dureri de cap;
  • Oboseală -insomnie;
  • Tensiune musculară.

Gândirea negativă este înșelătoare-inițial pare inofensivă, până când vom cădea într-un model repetitiv care aprinde un spin mental toxic.

Dar atacurile de panică?

Sunt episoade pe termen scurt, de frică intensă sau panică. Acestea se întâmplă fără avertisment. De cele mai multe ori, sunt evidente cauzele care le produc, de exemplu situația în care ne aflăm în fața unui grup mare de oameni pentru a ține un discurs, prin a rămâne blocați într-un lift, singuri, dar uneori aceste episoade se întâmplă din senin. Atacurile de panică durează aproximativ zece minute și uneori durează mai mult de o jumătate de oră, chiar și în această perioadă scurtă de timp, teroarea poate fi atât de intensă încât avem senzația că pierdem controlul total. Unii se simt ca și când o să moară în acel moment. Din cauza intensității atacurilor de anxietate, se confundă adesea cu simptomele ale atacului de cord.

Pentru a vă echipa cu o mai bună înțelegere, mai jos sunt semnele și simptomele atacurilor de panică:

  • Un val intens de panică;
  • Te simți de parcă înnebunești sau pierzi controlul;
  • Dureri în piept și/ sau palpitații ale inimii;
  • Sentimentul că leșinați;
  • Senzația de sufocare și/ sau probleme cu respirația;
  • Tremurături și frisoane;
  • Hiperventilație;
  • Crampe de stomac și greață. (DSM-V)

Pentru a-ți elibera mintea, este nevoie să te cunoști în profunzime. Suntem produsul familiei și mediului în care am trăit, valorilor și temerilor care ne-au determinat existența. Nimeni nu alege durerea, conflictul sau disfuncționalitatea. Mintea, condiționată fiind de trecut, încearcă mereu să recreeze ceea ce știe și îi este familiar. De aceea, este foarte important să înțelegeți aceste tulburări de anxietate, pentru a fi în măsură să acționați asupra lor, încă de la primele semne care apar.

Puterea emoțională a atingerii

Acea atingere umană care înseamnă atât de mult

Nimeni nu vrea să trăiască singur

Cine vrea să zâmbească, să râdă sau să plângă singur

Am pierdut legătura care înseamnă atât de mult

Am pierdut atingerea umană. -Human Touch ,

Charles Reuben

Staționarea noastră în spatele ecranelor telefoanelor și laptopurilor nu a făcut decât să agraveze tendința de a pierde legătura cu latura noastră umană. Atingerea interpersonală este un aspect fundamental, dar subevaluat al naturii umane.
Cercetările psihologice arată că chiar și formele trecătoare de atingere pot avea un impact puternic asupra funcționării noastre emoționale și sociale. Având în vedere efectele sale benefice semnificative, atingerea poate fi valoroasă ca instrument terapeutic sau de promovare a sănătății.
Ai avut vreodată picioarele reci noaptea? De-a lungul secolelor, diverse forme de atingere interpersonală au devenit din ce în ce mai puțin obișnuite, stârnite sub o schimbare a valorilor culturale și a noilor tehnologii. Privim atingerea din ce în ce mai mult ca fiind neigenică și chiar invazivă, ea devenind din ce în ce mai rară.
Cum ne influențează atingerea viața?
Fie că obținem o palmă prietenoasă pe spate, o mângâiere senzuală sau un sărut iubitor -atingerea interpersonală are un impact puternic asupra emoțiilor noastre. De fapt, pielea noastră conține receptori care provoacă direct răspunsuri emoționale, prin stimularea zonelor erogene sau a terminațiilor nervoase care răspund la durere( Auvray, Myin,&Spence,2010). Impactul emoțional al atingerii interpersonale este înrădăcinat în biologia noastră.Întradevăr, există dovezi distincte că, la speciile de mamifere, atingerea declanșează eliberarea oxitocinei, un hormon care scade nivelul de stres.
Efectele de îmbunătățire a oxitocinei pot reduce disconfortul pe care îl resimt oamenii din cauza stresului de zi cu zi, cum ar fi tulburările emoționale sau conflictele din familie și de la locul de muncă. ( Harner, 2009;Taylor,2006)

Romancierul francez Michel Houllebecq (1998) a avut în vedere un viitor în care tot contactul dintre oameni este mediat de tehnologie. Ca atare, s-a întrebat dacă tehnologia haptică poate înlocui atingerea interpersonală .Este îmbrățisarea unui sacou haptic la fel de valoroasă ca îmbrățisarea unei ființe umane?
Societatea copleșită de tehnologie va fi complet lipsită de atingerea umană?
Desi provocatoare aceste întrebări, sunt necesare. În viitorul apropiat, principala utilizare a tehnologiei haptice nu constă în înlocuirea atingerii umane. Mai degrabă tehnologia haptică va oferi experiențe tactile pentru persoanele care altfel vor rămâne fără atingere. De asemenea, tehnologia haptică poate permite părinților să-și îmbrățișeze copii în timp ce lucrează sau călătoresc. Noile dezvoltări tehnologice pot permite astfel unui număr mare de indivizi să profite de beneficiile sociale și emoționale ale atingerii interpersonale.

Cu depresia la psiholog

shuttersttock.com

Cum ajută psihologii la tratarea tulburărilor depresive

Vorbesc cu unul dintre clenții mei care este deprimat. Îmi spune că s-a luptat să doarmă, se simte slab, fără energie și nu mai are poftă de mâncare. Uneori îmi spune că se trezește gândindu-se că viața nu merită trăită iar pentru el este prea mult să facă față sarcinilor de zi cu zi.
În calitate de psiholog i-am spus despre puterea exercițiului fizic, de ce somnul și dieta sunt atât de importante și cum să recunoască gândurile negative.
“ La început am crezut că este doar un lucru tranzitoriu datorită solicitărilor de zi cu zi, dar, apoi m-am prăbușit. Soția mea a observat că am probleme cu somnul, mi-a spus să merg la medicul de familie să-mi dea somnifere, dar nu a funcționat. Într-o dimineață am vrut să să mă dau jos din pat pentru a mă pregăti să merg la serviciu, dar pur și simplu nu am putut, în acel moment mi-am dat seama că ceva se întâmplă cu mine.”

Toată lumea trece prin perioade de tristețe uneori. Dar depresia este ceva mai mult. Depresia este tristețea sau disperarea extremă care durează mai multe zile. Interferează cu activitățile de zi cu zi și poate provoca chiar durere fizică. Din fericire, depresia se poate trata.
Înțelegerea depresiei

O întreagă combinație de factori au dus la depresia clientului meu: presiunea de acasă, dificultățile financiare, lucrul solicitant în serviciile medicale de sănătate. Depresia este cauzată de o combinație de factori: genetici, biologici, psihologici, sociali și de mediu. Schimbările majore de viață, traumele și stresul pot provoca, de asemenea, un episod de depresie, deși unele episoade de depresie încep fără o cauză externă evidentă.
Depresia nu este un semn de slăbiciune. Nu este ceva din care te poți” desprinde”. Este o tulburare care necesită tratament de specialitate: “ M-am simțit ca și cum m-aș fi aflat pe fundul unei văi adânci, cu pereți de stâncă de neclintit pe ambele părți care se înălțau deasupra mea și pur și simplu nu puteam să văd calea”

Tratament pentru depresie

Medicamentele antidepresive pot fi utile pentru reducerea simptomelor depresiei la unele persoane, în special la persoanele cu depresie severă. Psihoterapia este, de asemenea, un tratament eficient, fie singură sau în combinație cu medicamente. Beneficiile psihoterapiei pot avea un efect de durată și ajută la prevenirea recăderilor.
Terapeuții lucrează în strânsă colaborare cu pacienții lor pentru a crea planuri de tratament adaptate care să răspundă nevoilor și preocupărilor lor unice.
“După câteva ședințe de terapie, creierul meu a început să se dezghețe și am prins curaj de a le spune colegilor mei motivul pentru care am lipsit de la serviciu. Această experiență m-a schimbat, am început să mă îngrijesc mult mai bine, să fac exerciții fizice regulat, să mănânc sănătos, să privesc diferit problemele oamenilor. Iar când întâlnesc alți oameni deprimați le sun că am fost și eu în acea vale adâncă.”

Doua dintre cele mai comune terapii bazate pe dovezi care sunt eficiente în tratarea depresiei sunt : terapia cognitiv-comportamentală și terapia interpersonală.

Mintea sportivă

Independent.co.uk

Percepțiile se schimbă, sportivii vorbesc, stigmatul se estompează . Dar, mai sunt multe de făcut (Dilruba Tayfun).

Stabilirea parității dintre sănătatea fizică și cea psihică este un obiectiv ambițios la care trebuie să lucrăm . Fără sprijinul cluburilor și al autorităților pentru a aduce oameni potriviți, conversația despre mintea sportivă nu va merge prea departe.

În întreaga comunitate sportivă, tot mai mulți sportivi -atât în trecut cât și în prezent- vorbesc în public despre experiențele lor.

Sportivii înșiși au jucat un rol important în combaterea stigmei sociale atunci când se cere ajutor pentru pregătirea mentală. Deși psihologia sportului se concentrează pe îmbunătățirea performanței atletice, unii oameni văd psihologul sportiv ca pe un lucru negativ pornind de la premiza că: “ Psihologia de orice natură este rezervată persoanelor slabe”.

Psihologii sportivi ajută sportivii de toate tipurile să obțină rezultate optime pe teren, în bazin sau pe pistă..etc. Indiferent dacă sfătuiesc sportivii individual sau lucrează cu echipe, antrenori sau manageri, ei se concentrează pe modul în care factorii mentali și emoționali influențează performanța sportivă.
Dar această profesie este mai mult decât munca în cabinet. Lucrând cu sportivii poți descoperi tehnici și moduri de gândire care pot împinge limitele a ceea ce umanitatea poate realiza: “ Nu există o hartă a modului în care funcționează mintea – în special pentru cei care urmăresc limitele performanței umane”

În loc să ne concentrăm pe slăbiciunile sau eșecurile clienților, psihologii sportivi recunosc că sportivii de talie mondială trebuie să înțeleagă modul în care funcționează mintea lor pentru a performa mai bine.

Tratezi fiecare sportiv ca pe o persoană unică și fiecare echipă ca pe o personalitate unică.
Conexiunea dintre minte și corp m-a fascinat. Atunci când lucrezi cu un sportiv te bazezi pe cunoștiințele tale despre mintea umană și despre cum aceasta afectează comportamentul și performanța. De asemenea, înveți tot timpul despre progresul științific, despre rolul meditației, al atenției și al sănătății mintale în performanță.
Când un tânăr sportiv a intrat pentru prima dată într-o competiție oficială, anxietatea i-a afectat performanța: “ Am fost într-un corp străin, complet neechipat pentru a face față activității care mi-a plăcut cel mai mult, în timp am fost judecat și criticat de colegii mei”-spune sportivul. “ Am încercat încă trei competiții, toate cu rezultate similare” , “ Apoi ai apărut tu care mi-ai schimbat întreaga strategie, am început să prind mingea, fără griji și distrageri, am conștientizat că mintea mea controlează corpul, această experiență m-a făcut să- mi doresc să înțeleg impactul dintre minte-corp și performanța mea”
Când anxietatea de performanță îi determină pe sportivi să se îndoiască de abilitățiile lor, ei pot face schimbări subtile în mișcările lor, ceea ce duce la un coș ratat sau o minge pierdută.
Când îi înveți pe sportivi să conștientizeze propriul proces de gândire, jocul se schimbă, indiferent de ce sport discutăm, pentru că mintea controlează corpul. Pregătirea minții sportive este în centrul activității mele, dezvoltarea unei conștientizări și a capacității mentale de a se adapta și concentra sub presiune pentru a genera un sentiment de încredere indiferent de circumstanțe.

Este cu adevărat o împlinire să fii implicat în schimbarea oamenilor în bine, atât pe teren cât și în afara acestuia. Spun acest lucru mai ales în cazul unui accident sportiv. Primul meu client a fost un sportiv accidentat, era într-o stare de vulnerabilitate psihică. În urma intervenției chirurgicale la genunchi, deplasarea lui a necesitat cârje, acest lucru l-a devastat, a refuzat să le folosească. Cumva m-am atașat de el, am mers de multe ori la spital pentru a fi alături de el, tranziția forțată de a ieși pentru o perioadă din sport este un stres inevitabil pentru majoritatea sportivilor. Dar, dacă se păstrează o parte din imaginea sportivă, acest lucru ajută la o recuperare mai rapidă și poate atenua impactul psihologic.
Multe asociații profesioniste sportive au cunoscut o creștere a membrilor care le-au solicitat sprijinul în ultimii ani, pe măsură ce atitudinile sportivilor față de sănătatea mintală s-au schimbat în sensul de a-și pune binele pe primul loc.
“ Cei mai mulți jucători / ex. de jucători care vorbesc deschis despre problemele lor în presă și social media, au dus la creșterea încrederii de a apela la serviciile unui psiholog sportiv. Sportul are nevoie de mai mulți astfel de oameni curajoși. Este vorba despre bărbați și femei care au puterea prin simplu act de a vorbi, de a schimba discuția în jurul sănătății mintale.

Cum poți să ajuți copilul să-și gestioneze sentimentele

Eleanor Davis

“Copilul meu nu mă ascultă” -această poveste comună a părinților este plină de frustrare. Este dificil să nu o luăm personal sau în serios și concluzionăm adesea că, copilul nostru nu ne respectă. De asemenea, avem tendința să ridicăm vocea și să recurgem la amenințări.
În calitate de psiholog, cred că este benefic pentru copii să-i învățăm să-și dezvolte abilități pentru gestionarea emoțiilor- inteligența emoțională. Sunt de acord că este inutil sau toxic să le spui copiilor că nu ar trebui să fie triști sau supărați. Este benefic să-i ajutăm pe copii să facă diferența dintre sentimentele lor, naturale și firești, și acțiunile lor, care uneori nu se potrivesc cu situația pe care o experimentează pentru a dezvolta conștientizarea a ceea ce simt și a unui “ vocabular de simț” .
Acest lucru va reduce riscul îmbolnăvirilor de sănătate mintală, a comportamentelor dezadaptative și vor deveni mai rezistenți la stres.
Unul dintre copii cu care lucrez mi-a spus adesea “ doar gânduri pozitive” , “ nici o lacrimă, un sentiment trist sau rău” nu i s-a permis să-și exprime sentimentele negative, el “ trebuie” să fie puternic pentru a face performanță.
Este nevoie să acordăm prioritate învățării acestor abilități emoționale, datorită schimbării valorilor umane .

Iată câteva idei despre cum putem să facem acest lucru:

  • Concentrați-vă pe acțiune: spune-i copilului ce ar fi bine să facă , nu ceea ce nu ar trebui. Dacă- i ceri unui copil să înceteze să se joace cu mingea, este posibil să nu se oprească, nu pentru că încearcă să fie sfidător, ci pentru că, copii nu sunt conectați să se oprească din timp. Redirecționarea este mai ușoară decât oprirea bruscă dintr-o activitate care îi place.
  • Cum poate face față un copil cu toate sarcinile de la școală și așteptările părinților de a face performanță ?
  • Faceți lucrurile împreună. Este nevoie de ajutor din partea părinților și sarcini mai puțin provocatoare atunci când copilul este obosit, flămând sau “ deranjat emoțional” (plânge).
  • Alegerea momentului: mergeți la el, priviți-l în ochi, puneți mâna cu blândețe pe umărul copilului, apoi îi cereți ce doriți să facă și stați acolo lângă el, calm și încrezător, până când copilul Dvs. se mișcă în direcția dorită- acționează. Nu-i cereți mai multe lucruri simultan.
  • Așteptări realiste- totuși este un copil. Părinții îmi spun: “ În fiecare seara după ce îl iau de la antrenament, îi spun să se pregătească de culcare, după 45 de minute abia dacă și-a scos un ciorap … și nu se dezlipește de telefon”. Dacă se întâmplă în fiecare seară, în mod clar această abordare a pregătirii pentru culcare nu funcționează! Este nevoie de altceva.
  • Obține-ți atenția lui- îi cereți de 14 ori să facă ceva și copilul Dvs. nu face, atunci îl antrenați pentru a vă ignora de 14 ori solicitările .Schimbați abordarea: “ Când îți termini temele de făcut poți să te joci afară cu prietenul tău”, “ Când jucăriile tale sunt adunate, atunci putem merge în parc”. Folosirea acestor sugestii motivează copilul și îi arată că o să obțină rezultate pozitive în urma acțiunilor lui.
  • Stabiliți rutine – este mai ușor pentru copii să se conformeze atunci când știu ce au de făcut: “Mingea de baschet se ține în camera ta”, “Ora 21:00 este ora de culcare”, “ Haina se pune pe cuier”.
  • Spune te rog și mulțumesc copilului atunci când te ascultă și face ceea ce îi ceri. O comandă dură, pe un ton ridicat va duce la mai multă rezistență decât o solicitare politicoasă cu o voce plăcută.

De multe ori, ne folosim cele mai bune maniere cu străinii și nu facem efortul de a fi amabili cu familiile noastre.